Despre operele lui bacovia toamna

Toamna în poezia lui George Bacovia

Toamna

Răsună din margini de târg
Un bangăt puternic de armă;
E toamnă...

metalic s-aud
Gorniştii, în fund, la cazarmă.

S-aude şi-un clopot de şcoală,
E vânt, şi-i pustiu, dimineaţa;
Hârtii şi cu frunze, de-a valma,
Fac roată-n vârteje, pe-o piaţă.

Se uită în zări catedrala,
Cu turnu-i sever şi trufaş;
Grădina oraşului plânge,
Şi-aruncă frunzişu-n oraş.

Şi vine, ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarmă,
E toamnă...

metalic s-aud
Gorniştii, în fund, la cazarmă.

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţi